De ceva ani (vreo 7 parca) organizam pe timpul verii tabere de mountainbike pentru copii. Pentru cativa din ei cu energie, placere, dorinta de a pedala si experienta (acestea au fost criteriile de selectie), ne-am gandit ca ar fi o treaba minunata daca ar participa la un marathon de mountainbike. Asa ca ne-am hotarat sambata sa ne inscriem la Predeal Trophy, la care a existat categoria de 15-18 ani unde am putut sa-i inscriem pe urmatorii : Georgia, Lisa, Petrescu, Eugen si Toma , insotiti pe traseu de mine (Luciana) . Ovidiu avea o raceala foarte puternica asa ca a asigurat suportul echipei (reglaje, fotografii).
Sambata dimineata, pe la 9:00 , am aparut in parcarea de la baza partiei din Predeal, unde nu am mai vazut atata lume din vacantele de iarna ale copiilor, 250 de participanti echipati de mountainbike, isi reglau bicicletele, se salutau , se incurajau, se inscriau la concursul ce avea sa inceapa in 2 ore. Atmosfera minunata, oameni pasionati, ceva atat de diferit de tot ce vedem in fiecare zi – pe strada, la tv, in capitala, etc.
Am facut cateva ture de incalzire cu copiii si ma tot gandeam ce strategie sa abordam daca fetele vor merge mai incet ca baietii si am hotarat ca fiecare sa merga in ritmul lui propriu si sa-si dozeze efortul in functie de cum simte el.
S-a dat startul…ne-am pozitionat undeva la coada plutonului ca sa nu avem de a face cu aglomeratia, mai ales ca scopul concursului pentru echipa noastra era sa terminam traseul, sa experimentam aceasta noua traire de concurs. Copiii se incadrau in categoria 15-18 ani , unde eu credeam ca n-o sa fie concurenta, dar m-am inselat, erau cativa de 17,18 ani care mergeau fff bine.
Dupa primele 10 minute de concurs fetele ramasesera mult in spate, le-am asteptat, pareau sa fie bine, doar ca urcarea nu era punctul lor forte. Baietii erau ceva mai in fata, cu vreo 400 m avans fata de fete . Traseul a cotinuat cu urcare, lina, dar tot urcare se numente (Predeal-Polistoaca- Susai) si distanta intre fetele din echipa noastra si baietii nostri crestea. Baietii pareau sa se descurce destul de bine, asa ca am hotarat sa le astept pe fete sa vad daca s-a intamplat ceva. Lisa se vedea in departare, era pe bicicleta , pedala, a trecut pe langa mine si mi-a spus ca e bine . Am mai asteptat vreo 10 minute, a trecut si salvamont Predeal care mi-a spus ca Georgia era in spate si avea o problema la schimbatorul de viteze. Am mai asteptat vreo 5 minute, si Georgi nu a aparut, asa ca l-am sunat pe Ovidiu sa vina cu masina sa o ia pe Georgi si sa vada ce s-a intamplat (am aflat apoi ca Georgi avea o problema cu bicicleta L , fapt cam descurajant pentru ea). Am plecat spre Susai, incercand sa-i prind din urma pe toti, sa vad cum se descurca (trusa de pana si trusa medicala era la mine, asa ca daca vre unul patea ceva – fizic, sau la bicicleta, solutia era la mine in rucsac). Am trecut pe langa Lisa, am mai pedalat vreo 10 minute si am dat de Petrescu -era pe bicicleta si la vreo inca 10 minute am dat de Eugen si Toma. La primul punct de alimentare (Susai) era o ceata si un frig care-mi aminteau de iarna si viscol. Dupa alimentare am plecat cu Eugen si Toma si cu coada ochiului l-am zarit aparand din ceata si pe Petrescu. Eram toti 4 si eram atat de fericita si mandra de ei ca nu pot povesti. Toti 3 erau foarte motivati, pareau obositi, dar glumeau, radeau si aveau élan. Stiam ca in spate era Lisa. Stiam ca e ambitioasa si n-o sa renunte prea usor si totodata stiam ca e cerebrala si n-o sa riste vreo coborare mai in forta decat poate sa duca. Asa ca am stat linistita si am plecat cu baietii mai departe. Au urmat ceva coborari si urcari – urcarea pe partia Cocosu pana la Garbova- asta a fost mai dureroasa, apoi coborarea de la Garbova a fost superba pana la Fulg de Nea, unde am trecut linia de finish.
Baietii erau mandri de ei si spuneau ca o sa ma vina fie doar si pentru simplu motiv ca li se striga numerele de concurs la microfon cand trec de linia de sosire. Dupa ceva timp, probabil vreo 30minute a aparut si Lisa, cu care ne-am conversat la telefon prin intermediul Georgiei , si stiam ca este bine si vine spre Finish. Eu ii tot povesteam lui Ovidiu ce bine au mers si ce spirit de competitie au avut acesti copii pe parcursul maratonului. Eram tare mandri de ei. Tinem sa ii felicitam inca o data pe toti pentru cum au reactionat la aceasta prima experienta si eu pot spune ca m-am simtit mandra ca fiu in echipa cu ei .
Surpriza zilei a fost ca eu m-am clasat pe locul 3 la fete, categoria mea, in contextul in care am mers cu copiii pe traseu, asta ca sa intelegeti cat de bine au mers ei. Pot spune cu siguranta ca locul este al intregii echipe, nu este al meu:)
Asa ca Himalaya Adventure Team – locul 3 – la Predeal Trophy :
Eugen Halca
Toma Garofil
Andrei Petrescu
Lisa Moldovan
Georgia Moldovan
Luciana Neacsu
Ovidiu Iancu
POZE gasiti AICI
ce fruuuumos:x bravo voua